Tu ești mereu urecheat de soartă
și pus la colț ca un nimic.
Cu toate grijile mergi la toartă,
al tău mers este incert, e de pitic.
Iluzia că vei deveni ceva
măcar în deceniul următor,
îți termină toată energia, seva,
te elimină din viață, din decor.

Îți ies uneori din creier unele idei
ce le ascundeai în subteran cu grijă.
Chiar de ai urechile pline de clei,
nu ai nici un cal de soi, nici o birjă.
Dezastrul este iluzia unui individ
ce mai speră pe lumea asta terminată,
că poate fi cineva, nu un hibrid,
că va veni la el și clipa luminată.

Iluziile nu îți aduc nici un profit
că poți pierde clipe din viață prețioase.
Timpul te somează de ești un adormit,
îți scoate din dulap toate visele roase.