la nunta ei se sting luminile și se pun morții la uscat în cârlige de unică folosință
miroase a iubire stătută în odaia cu oase două molii îmbrățișate murmură versuri obscene
șampanie, vă rog? dar dumnezeu doarme într-un sicriu la etaj nu aude nimeni parada umbrelor.

ea își amintește de rochia din sânge de miel atârnând de-o unghie de timp
o coase de pieptul ei ros de viermi de sânii albaștri de pulpele înveșmântate în buze reci de bărbat
sărută cu dinții dantela smulsă din coastele lui, din zâmbetul lui de cascador cu redingotă
din mărul lui adam pe care s-au cățărat damele cu parfumuri scumpe
acum e totul frumos mai frumos decât orice scamatorie cu șoareci și confetti
din tort răsună a jazz iar ea dansează pe covorul din aripi de fluturi.