Numai cu lampa inimii în mână
Înaintez prin iarna mea bătrână

Plutind pe-un râu de doruri mă tot duc
Spre-o neînțeleasă dragoste năuc

Că parcă știu și parcă nu mai știu
Ce mult a nins și câtu-i de târziu

Să te mai poată totuși aștepta
Pe-o margine de șoaptă cineva

Chemându-te-n odaia-i de surâs
Cu patul așternut, cu focu-aprins

Să-ți lași afară tristul vârstei ger
Când calde brațe tinere te cer

Și ca demult de-acum, de foarte mult
Când mai furai copilul din adult

Să stai ascuns în vise până-n zori
Ce mult a nins, ce plin ești de ninsori!