Mi-e greu lăuntrul de atâta dor
O tângă-s, Doamne, tot – o tânguire!
Cum însetată-i pasprea de zbor
Așa și eu – bolnavul de iubire -

În colb, cu frânte aripe zăcând,
Sor limpezimea Cerurilor Tale,
Cum să se smulgă-ndurerat, plăpând
Biet sufletu-mi din luturile sale?...

Dar fericit sunt , Doamne -acum, când știu
De Tine că-s legat cu mii de fire,
Că nu se nalță ruga mea-n pustiu...
Și nu-ți cer, Doamne - o, nu eu! - mântuire.