Departe sunt de tine, mi-e dor, mi-e greu,
Mi-e dor s-aud răsuflul tău,
Mi-e greu să mă gândesc mereu la tine,
Să știu că nu ești lângă mine.

De tine mi-este dor și iar mi-e dor de tine,
Doar glasu-ți poate să m-aline,
Vreau să te văd, vreau să te-aud,
Să-ți vad în ploaie chipul ud.

Mi-e dor, mi-e dor de tine,
Răsuflul meu e doar suspine,
Spre tine zbor, plutesc în gând,
Dar mă opresc, din nou, plângând.

Toate sunt vii și moarte toate,
Sun mort și eu? Da , se prea poate.
Nimic mă bucură și totu-i trist,
Zâmbesc cu greu, sunt un artist.

Spre cer privesc cu chip înlăcrimat,
Vreau să-mi citesc destinul destrămat,
Vreau să te găsesc pe tine, dorul meu,
Să ne legăm destinul, tu și eu.

Totu-i zadarnic, pustiu e tot,
Mă simt trădat, mă simt nerod.
Și chiar cerul înstelat,
Îl văd totu-ntunecat.

Rupe din mine dorul greu,
Mie scump de tot pustiul meu.
Regret, regret tot ce-am greșit,
Ce sufletul mi-a pustiit.

Regret că nu sunt lângă tine,
Că chipu-ți dorul să-mi aline,
Nicicum nu poate.