aștept din nou
gândul ce-mi spune
că-i atât de unică Maria
îi mai scriu încă o poezie
și-n fiecare vers o regăsesc
iubire așa cum este ea pentru mine
în timp ce amândoi trăim îngemănarea
buchetului alb din pragul unor nopți de iarnă

îmbrățișate cu bulgărele alb și pur din fiecare seară

am renăscut lângă Maria
până mai ieri nu mai visam
eram o poezie tristă și banală
plecată undeva la granița închisă
dinspre trecut înspre imposibil viitor
traficat de vise cumpărate la dugheană

cu un pol câștigat la barbutul jucat pe prispa goală.