Iepurilă portocaliu din pluș
mă privește l-am pus pe bordul de plastic al microbuzului
nu-i place căldura și am grijă
să nu stea în fantele de aerisire de-acolo
urcă spre noi un abur fierbinte
este vorba aici de autobuzul albastru
eu sînt șoferul care duce la școală copii handicapați
didi-diana adi cel mic și mulatru mimoza alex și alex mică roxana toni sebi alex mare
și Iepurilă-i privește fără să spună nimic

nu a fost așa la început l-am pus acolo
după ce diana a spus că nu-l vrea
nu pace asta a spus și s-a strîmbat și imediat
a început să-mi pună coarne roxi își clătina capul
se zguduia mașina urma să-nceapă sebi să urle sebi
și-am zis că-l arunc la gunoi
ba nu îl arunc dracului pe stradă și-am deschis geamul
o să fie un iepure călcat un iepure ud un iepure murdar un iepure mort
a-nceput să plîngă didi și cînd plînge didi
nu se mai întîmplă nimic adi pipi adi pipi adi pipi

nu a fost așa la început copiii se uitau la el cum s-au uitat la mine
o vreme cum s-au uitat la Dila după aia
cum se uită la tine cînd treci ca o rachetă vîjîind
și spumegînd prin dreptul geamului murdar

apoi și-au văzut de-ale lor
diana să mînce să mă prindă ușor de gît
didi să o mîngîie pe Dila mami bine nu roxi să dea din cap
dar încet să nu arunce autobuzul albastru din lume
toni să bată-n geam toni să strige toni să rîdă cu cei de afară
și ceilalți adi cel mic și mulatru mimoza alex și alex mică sebi alex mare
să privească în visul de unde abia s-au ridicat
suficient de mult încît să mă întreb cum este

atunci a-nceput Iepurilă să-i privească și nu
și-au dat seama cînd stîlpul de căldură care urca
spre noi din motor s-a topit
Iepurilă credea că pînă la urmă o să
crească o să-i crească din labe gheare și-o creastă uriașă
și regizorul o să monteze undeva în el un mecanism
prin care să scuipe foc și pucioasă
și asta se va întîmpla foarte curînd și cînd se va întîmpla asta
o să-i spună toți Jabberwocky și-o să fie tot mai celebru
atît de celebru că toți poeții vor avea minim o poezie despre el
toți scriitorii vor avea măcar un roman cu el toți marii actori
îl vor juca măcar o dată
și tot mai mult credea asta și tot mai rece se uita la copii

cînd am vrut să opresc era prea tîrziu
nu mai aveam pedale nu mai aveam volan
eram legat de scaun cu fire de oțel și
autobuzul urca cum urca și E.T cu bicicleta lui exact așa urca
în plus se vedea o urmă clară de ape în spate în plus se auzeau
bucăți compacte de rîs spărgîndu-se rostogolindu-se
iar copiii mai cuminți ca niciodată

mi-am spus că pot pluti așa la nesfîrșit

tot ce îngheață în mine
este Iepurilă și de aceea trebuie să moară
împreună cu-ntreaga crescătorie
împreună cu toți copiii este ultima lor dorință
n-ai să mai vezi trecînd prin oraș autobuzul albastru