agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-17 | |
aud că a murit o femeie
nu o cunoșteam mi-a spus Dadu aseară pe mess și aici urmează un uriaș bla bla – ce a fost aseară cu Dadu și m-am culcat pe la unșpe jumate și m-am trezit ca de obicei și exact în locul ăsta spun că n-am ce să spun și n-am ce să fac ar fi mișto să pot ceva și Dadu să treacă de nivelul 4 mario forever buziol games împreună cu fi-su azi după masă sau diseară sau cînd are chef dar să treacă pentru că asta-i ziua fără poezie am zis că merg la lucru mă pun la birou și-mi bag picioarele în toți poeții în toate poeziile fix în ordinea asta mă apuc de interfețe utilizator și cînd ajung acasă-i vineri după amiază dar aud că a murit o femeie cînd m-am uitat în oglindă am zis că din oglindă mă privește moartea hai să pun și aici clișeul ăsta să vedem cum sună din oglindă pe femeie o privește moartea mi-am făcut ceaiul și l-am băut am așteptat puțin în stație sînt o persoană încadrată în cîmpul muncii și-n autobuz eram destul de vii eu și alte persoane încadrate în cîmpul muncii sau destul de morți depinde cum vrei să o iei la prima a urcat tipa fără blugi purta în fiecare zi altă pereche de pantaloni de bumbac mulați altă pereche altă culoare azi erau verzi și n-am mai rîs și am știut că port cu mine textu ăsta încă de cînd m-am privit în oglindă dimineața și moartea mă privea și ea îl purtam în mine cînd așteptam autobuzul cînd mă uitam pe geam și dacă tot nu am ce face și dacă tot îl port cu mine am zis să fac o excepție am dat ordin să existe iar autobuzul albastru să învie copiii și Iepurilă care se visează Jabberwocky eram iar șoferul pluteam iar prin oraș și aveam tot timpul în minte poezia asta și tot scriam la ea și o luam de la început și nu voiam să urmeze ceva pentru că ar fi urmat sfîrșitul și sfîrșitul ar fi fost moartea a mai fost că aveam în palmă o mică stea sau o bucată de jar ceva cald și stălucitor în orice caz ceva care luminează dar nu foarte tare cît să o vezi punct luminos în noapte am dat drumul bucății de jar a trecut peste orașul ăsta și peste orașul celălalat peste toate orașele pînă cînd a ajuns în orașul ei atunci s-a luminat abia se mai vedea steluța trebuia să te uiți foarte atent să vezi că se întoarce am parcat autobuzul i-am spus lui Iepurilă să fie cuminte și m-am așezat la birou eu sînt mic și sînt rău Doamne cea mai mare parte a timpului mă urăști de aceea mi-ai dat bubele pot să pricep asta dar ea poate o să ajungă-n raiul tău oricum trebuie să o înregistrezi trebuie să o pui undeva pune-o Doamne în locul ăla lîngă ceilalți Poet 00 124 15
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate