Pierdut-am mințile, donez speranță
Și-așa în creier stă ca o lehuză
Și de micime veșnic mă acuză,
Din haină nouă am ajuns o zdreanță.

Nici pântecele nu-mi găsește scuză
Căci prea nu-nchid la grade ușa-n clanță
Și țuica trage zilnic în balanță
Pe Bachus l-am ales drept călăuză.

Pe Dumnezeu nu-l las să-și facă voia
Nici mamei nu îi dau vreo ascultare
Iubitei nu îi întregesc nevoia.

Afurisesc de se aude tare
În Post mă-nfrupt, în rest mănânc doar soia
Aprind țigări la flăcări din altare.