De la-nceput era-ntuneric,
Nici lună și nici soare nu era,
Doar universul cel himeric…
Dar ne-a salvat privirea ta.

Și din abis cu raze de lumină,
Ai apărut, plăcut, frumos
Și toți acum ți se-nchină,
Din întuneric că i-ai scos.

Steluță dragă, boboc de floare,
Vei fi mereu fermecătoare
Și dragostea în suflet va trăi,
Cei dragi, în veci te vor iubi.

Cu gândul clar și veselă să fii,
Tot ce-am simțit, mai simt, să știi…
Păstrează taina ce te face-așa cum ești,
Zeița frumuseții, crăiasă din povești.