zăpada a încolțit precum o iederă pe tot întinsul
nici nu mai diferențiez cerul de pământ
am pierdut șirul simțurilor mele
de când călare pe cal umblu pe internet
am pierdut și chipurile pe care obișnuiam
să le port în fiecare zi în intersecțiile noastre liniștite
e o canistră tot pământul și în ea
zăpada încolțește din plămâni
dar pentru noi aproape că nu mai are importanță
cum miroase un cal de lemn
în care cei mai mulți tragem din narghilea
demoni limpezi și păsări lichide
mai interesantă e nemărginirea virtuală
în care viața cu voința ei de lup se dizolvă în pixeli
ca și când Dumnezeu și-ar arăta celulele de îngerii
e atâta verde în jur încât aud cum respiră zăpada