Piteam pe gura ei o sărutare
S-o-ascund de îngerii din miez de noapte
Se răsucea în pat cu buze coapte
Și cer era mai negru ca o mare.

Când a plecat, gândiri stăteau inapte
De a răspunde la-ntrebarea care
Se pune cu frecvență în altare
Dar dezlegare nu găsești în fapte.

Spre-a spune tot, nu-i rima nici talentul
Adânc în mine câte le-am zăcut
Dar timpul pe rezid a pus cimentul.

Deși azi nu mai am nevoi de scut
Din amintirea-n ce mai scald prezentul
Iubesc din când în când un ceas trecut.