Un cântec cu acorduri ample mă trezește,
Având un semiton și-un ton profund.
Un singur vers se adâncește,
Ești tu, și vrei să vezi ce-ascund.

Un cântec complicat și controvers,
Cuvinte de-ale tale, eu oftez,
Căci eu aud ceva divers,
Ca un supus ingenunchez.

Ascult și sunt vrăjit, de melodie decojit,
În fața ta rămân golit,
De amintiri, de întâmplări uitate,
Ce-am crezut de sunt abandonate.

Cu-al tău glas m-ai fermecat,
De vocea ta sunt controlat,
Te-aud în minte, melodie,
Ești tu, iar eu îți sunt în custodie.

Te-aud, deși nu ești aici, cu mine,
În mintea mea, vocea îți cântă,
Versuri de dor și de iubire,
Versuri nebune mă frământă.

Și-ajung, să fim la înălțime,
Și-ajung la lucruri intime.
Vocea îți zboară, te-aud întruna,
Ești mintea mea…ești tu…ești una.

Controlul tău asupra mea, e permanent.
Căci vocea ta, un instrument,
Cu versuri, cuvinte-armamament,
Mă fac să fiu inconștient.

Atât. Finalul e aproape,
Aud acorduri lente și înalte,
Aud cuvinte, versuri ce produc revolte,
M-aștepți să vin, cântând a-tale note.