Nimic nu mai e tânăr nicăieri
Nici dragostea de azi nici cea de ieri

Nici norii cu cămășile-nnegrite
Ca inima zvâcnind între cuțite

Zăpada nu-i mai tânără nici ea
Nu-și mai descheie bluzele cum vrea

Bătrânu-i vântul din bătrânii munți
Încălecați pe bivoli mari cărunți

Copacii îmbătrâniți răsuflă greu
Ca niște cruci la căpătâiul meu

Bătrână-i noaptea, veche-i dimineața
Un roi de râuri îmi brăzdează fața...

Dar uite primăvara-i la doi pași
Deja o-mbracă fetele-n oraș

Întineri-mi-vor iarăși ochii, triștii
Oh, doamne, foaie verde laba gâștii!