Dacă iei cu mîna un fir de telegraf cu inima care bate poți trimite mesaje
Când pășești peste fluvii și cascade, cu ochii poți plânge coridoare și pasaje

Cu ce îmi spune aerul și cu ce îmi aruncă o piatră
Mă împart în masă, scaun, scară, pod și vatră
Începând cu sulița, nici o luptă nu e dreaptă
La fel și moara sau orice materie măcinată

Se întâmplă în fiecare seară o mișcare de rotație
Axul meu se desprinde și sare câmpul de gravitație
Oricum nici o parte din mine nu și-a păstrat dreptul decât la oscilație