Mă trec lacrimile tale când plângi,
cum pe copac verdele din păsările lui.
Ochiul meu tot se destramă în dungi,
zborul în plânsu-ți căzându-i.

Îți vin cu un înger când o povară
greu te apasă pe umeri s-o duci.
Lasă-te în el, mie să-mi doară
tristețea cu care prin tine-o apuci.