de dorul tău încrâncenatul Marte
îți pune la picioare zeiasca lui armură
se-nclină-n fața ta docil și-umil îți jură
că tu ești cea mai mândră-ntre surate

își scoate inima din piept ca să roșască
doar pentru tine-un câmp de trandafiri și maci
pe care azi fudulă nepăsător să calci
ba chiar renunță la nemurirea lui cerească

eu ca om simplu și sărac biet pământean
te chem la o cafea turcească și-o țigară
nu pot să-ți dăruiesc decât o primăvară
și toate rănile-mi din viața de oștean

de dragul tău femeie-n zeiță întrupată
mă dărui numai ție în mână cu o floare
sunt gata să păcătuim în postul mare
să ne-mbătăm cu visul tău curat de fată

ca să uităm o clipă cât suntem de sărmani
să-nfulecăm flămând tot gustul fericirii
și tot ce e urât și rău să dăm pieirii
să ne iubim ca unul acum și... la mulți ani