agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-03 | |
mama l-a sunat pe tata
tata i-a sunat pe fii, pe bunici iar frații și surorile s-au sunat între ei și-au sunat rudele, cunoștințele și-apoi toți aceștia au sunat înapoi conversațiile au durat ore, zile the reason for this conversations was eluded by the number of calls that they made dar au stabilit lucruri pe care nu le discutaseră ani întregi, iar amintirile ce s-au trezit au acoperit zile întregi de iubire și ură s-au golit pahare din sângele ce zăcuse un somn apăsător se întindea în deșertul cuvintelor moarte rostite printre cuvintele ce-au prins rădăcină și toate zăceau folosite ca niște coji pe podea iar vântul se juca cu ele (părul iubitei) și le-nvărtea în rotocoale de praf foi răvășite zăceau pe birou pe ele erau scrise fraze întrerupte de puncte și cifre ce acum nu reprezentau nimic, dar care au însemnat ceva în momentul în care cerneala s-a lăsat pe hârtie câteva ferestre deschise înregistrau zgomotul străzii vuietul acela de șine și strigătul clipei ce piere în aburi șerpuind printre roți, fisuri, palme și umbre și oameni treceau printre ele ignorând toată această devastare (o luptă din care nici învinși, nici steaguri în poartă) o moarte pe care o încercau în gânduri îmbibate, iar ochii lor se loveau ca niște insecte de celălalt uneori pătrundeau (printre frunze și flori), alteori se loveau ca de case cu pereții din plastic (opac) ei umblaseră toată ziua ținându-se de mână aveau un râu ce-l urmau, aveau un loc încotro se-'ndreptau aveau mâinile calde (un sărut) să fi deschis ochii și-ar fi văzut soarele cum se lovea de ferestre, de ziduri lipite de-un ciment alb și dens ce se-ntindeau ca într-o gură imensă să fi deschis ochii și n-ar mai fi văzut câmpul de flori, copacii foșnind și munții ce-și trimiteau cântecele sub formă de nori peste ei plutea un vis nepăsător în vreme ce-n alte părți se nășteau prunci plăpânzi ce strângeau viața de gât ca pe-un șarpe sub ochii mamelor strălucind de-o dorință palid-uscată și-ai bărbaților ce-i închideau printre cărămizile sparte înstrăinarea asta de trupuri, de gânduri, sentimente și-așa mai departe se ridica într-o mare de mâini, priviri, rugăciuni sub cerul din care ploua spălându-le faptele (ca un piept plin de lapte) viitorul stătea suspendat printre șoapte vibrând în metalice fire
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate