E destul tot ce mâinile pot să adune,
E puțin tot ce sufletul lasă pe lume,
E întuneric și nu te mai știu,
Ai plecat demult c-un tren cenușiu.

Promiți iarăși anii fără să crezi,
Purtând sticle goale printre livezi
Lumea e goală dar tu nu o vezi,
Ci cânți prohodul a trei iezi.