trasez o linie imaginară și păstrez virtual conturul buzelor
trecute adeseori prin îmbrățișări ce ne-au unit în tăcere
tandrețea mâinilor din jurul coapselor flămânde iar
tresar și astăzi când ești așa departe peste ocean
târziu în noapte nu mai știm ce-i acela somn
totuși continuăm numărătoarea inversă
te așteaptă sărutul meu din nesomn

umbrele nopții mă trimit la albumul nostru cu fotografii
urmăresc atingerea trupurilor în dansul unor artificii
uimite și ele de trăirea sufletelor ce parcă zboară
uneori ne trebuie atât de puțin să înțelegem
unda de emoție a propriilor noastre vieți
umilite uneori de noi de bună seamă

vrem să mergem mai departe și chiar trebuie să uităm
vocea din interiorul unei vârste ce pare a fi motiv
vehement în sentimentul de iubire ce-l trăim
vom înțelege dacă noi doi vrem să știm
valoarea unor împliniri tacite

xilofonul desăvârșește după mulți ani un portativ
xerocopie a unui întreg regăsit într-o cumpănă
xografie sepia de… vreme până mai ieri
x dintr-o adevărată și unică femeie.