pe scara lui Iacob suie coboară
Cel Preamărit cu sabie de cleștar
răni sfinte sângerând în coapse de var
uimit că-n om e-o putere contrară

boi albi și negri duc grâul la moară
în care de plumb și saci de moar
mânii de fulgere în gânduri tresar
și robii mușcă din pâinea amară

pe cine Îngerul binecuvântă
s-apuce calea de nimeni știută
din vaier de bronz la vuiet de valuri

săgeți zori’-n osanale împlântă
sporind otrava-n inimi de cucută
la cer urcă Domnul marea din maluri