ninge
e semn
că vecina de peste alee va scoate rufe
la uscat
jumătate din ea este mereu pe
dinafară

o fixez cu privirea
nu e de ajuns
e bine să mă gândesc la ceva frumos
cum ar fi noi doi o funie cu sentimente
înnodate până ajungem cu picioarele pe
pământ

sigur

perna lumii s-a descusut pe-o margine
cad fulgii cine mai știe cărei păsări

cu gâtul frânt

a alunecat pe aerul poleit
ca o patinatoare la prima ședință
de antrenament

se ținea de un clește
de gheață
ochii imortalizau lumea
adunată ca pentru
ceremonie

(10 martie 2012)