ce frumos cântam odată floare albă din pireu
doar pe o singură voce și în tactul inimii
ne scufundam în iubire ca-ntr-un infinit abis
erai vocea minunată doar a sufletului meu
ce ne valsa neștiută în delirul patimii
unde ești acum tu oare floare albă de cais

rătăcind prin amintiri te colind cu ochii minții
pe urme nepământene printre roiur’le de stele
te adun dintre detalii să mi te prefac în vis
să te-aduc la suprafață din adâncur’le-neființii
să te port la butonieră la reverul vieții mele
floare albă de altădată... floare albă de cais

pe tărâmul plin de dor din tristeți însingurătate
te reconstitui în minte petală lângă petală
să ne-ntoarcem fericiți în pierdutul paradis
unde îngerii ne cântă madrigaluri și sonate
să mă-ntâmpini să-mi zâmbești în ținuta ta de gală
floarea mea de altădată... floare albă de cais

în lumină de-asfințit să ne fim din nou aproape
și să ne îmbrățișăm cum e soarele cu marea
să furăm numai o clipă nemuririi lui ossiris
pentru noi eternitate să fugim cu ea sub ape
să îți sorb iară parfumul mai aromat ca uitarea
floarea mea de altădată... floare albă de cais

frumos cântat-am odată floare albă albă floare
doar pe o singură voce și în tactul inimii
infinită părea viața tu o ninfă eu un zeu
unde e vremea aceea unde e a ta chemare
sărutările aprinse și delirul patimii
floare albă de cais floarea sufletului meu