martie se petrece fluierînd după magnolii
șase șase șase
vine primăvara
și-a ascuns sfiiciunea în tulpina de bambus
și țopăie printre borduri

zilele mele sunt împărțite pe ore
însemnînd cu punct și virgulă
momentele de absență
nu știu cînd
sau de cîte ori lipsesc

de regulă plecăm singuri indiferent în care parte
de parcă
cinic
plecarea ar fi întotdeauna o căutare


nu știu nici unde plec
dar mereu m-am surprins
venind
îndreptîndu-mi genunchii ca după o subită aterizare


dragostea nu presupune două ulcioare pline
ci o licoare ce se toarnă
dintr-unul în altul