mi-e dor de perișorul tău bălan
pe unde umbli azi iubito
suspină pluta în zăvoi
curând vor răsări iar macii-n lan
ce faci nu te mai văd iubito
e-atâta noapte între noi

cernită se tot pogoară pe pământ
și nu e nimeni s-o oprească
doamne de unde vine întunecimea asta
ca o cascadă se prăvale
îmi stinge albastrul din suflet
orbecăi
prin iubirea și credința în tine
și numai eu nevinovat port toată vina
că mi-a venit sfârșitul lumii

se perindă în neștire zile și anotimpuri
dar eu te caut încă verde traversând
ascuns în ochii tăi
atâta noapte ce te apasă peste pleoape
de nu se mai deslușește cărarea către mine
mă tem că or să-mi orbească și visul
despre noi
atâtea gânduri negre

mi-e dor de perișorul tău bălan
pe unde umbli azi iubito
suspină pluta în zăvoi
curând vor răsări iar macii-n lan
ce faci nu te mai văd iubito
e-o nesfârșită noapte între noi

s-a adunat atâta beznă în inimă la mine
că îți întunecă și steaua de pe cer
cu fiecare clipă
îngerul și el negru îmi stinge
neonul din licuricii speranței
aproape simt cum mă prefac în corb
măcar
de-ai mai avea tu brațul plin cu maci
poate iubirea ne-o zări în infraroșu