Nu mai poți iubito să mă iei de prost,
Când știi foarte bine, toate-s fără rost,
Si nu poți să știi cine a mințit,
Adevărul este că sunt pus la zid.

Trag în mine toți, sigur nu mă doare,
Gloanțele le simt cu miros de floare,
Plutonul acesta trage fără milă,
Þinta este acum inima-mi debilă.

Trecutul se sparge și totul dispare,
Eu încă iubesc cu ochii spre soare,
Simt căldura fierului din piept
Și nici prin moarte nu simt că regret.

Ce a fost, a fost, poate nebunie,
Eu sunt împușcat, tu să rămâi vie,
Catacombe-n suflet, eu sunt o mirare,
Eu sunt decedatul cu tălpile goale.

Și ca Happy-end am să-ți spun ceva,
Nimeni n-a ajuns în inima mea,
Este drumul greu și întortocheat ;
Intențiile bune ne trimit în iad.