După ultimul suflet al iernii
bucuria vindecă,

voci de durere în oase se spală
case cu duhuri neauzite
pocnetul clipei în noapte-l aruncă.

Mi se urcă pe piept o livadă înflorită!
unde îngerii-și botează copiii,
în ochi de pădure
și nu s-au mai dus
la trei izvoare care se întâlnesc...

Au rămas într-un colț de umbră
să-și serbeze ospățul.

Se potrivesc în gânduri
lângă un copac necunoscut
despre care spun
că aduce noroc.