am găsit pagina scrisă de tine
bolovanii din mijlocul drumului se rostogolesc mereu spre mine
o amețeală dulce mă cuprinde privind în jur
nu mai simt nimic
o pierdere se înclină de parcă aș face parte din ea
mă opresc din scris vrând să-mi aduc aminte de magie
sau de ceva care să mă facă să râd
apa oceanului îmi sărută picioarele
o iubire pe care mi-am închipuit-o caldă
dar mă pierd printre doruri neștiute vrând să aflu o chemare
a ta sau a mea
nu știu a cui
dar știu de ce
memoria s-a oprit pe margine unui anotimp
vreau să mă opresc aici și să tac
vreau să adorm în acest neștiut și sadic timp al supunerii tăcerii
pentru că știu că nimic din ce simt nu se simte
pentru că arena e prea mare pentru un gladiator de cuvinte