absența ta lungă iarnă mi-a fost
cu ger și zile fără transparență
destinul vitreg lipsit de esență
pe creștetul verii cununi fără rost

cum șuieră vântu-n frunzișul anost
aduceri aminte fără prezență
ce păsări de foc ce pași în cadență
nisipul din clepsidră-l mistuie tot

de unde parfumul își trage nectarul
pe buze visate de fluturi berbanți
tipare asemenea chipului viu

și cine Ova mai știe hotarul
spre șoapte de ape și munții înalți
spre clopotul toamnei ce sun-a târziu