Și timpul trece și amestecă amintiri, stări de melancolie...
Dor de zorii pierduți în antagonie,
și totusi n-a fost să fie și nici n-o să mai vie. Momente perindate în veșnicie cu arsenic drept colonie. Perpetua minciună, boala haină îmi macină o mână.
Și vorbesc cu ea, concepe a uita și a lăsa...
dar niciodata a ierta.
Scârba de exclusivitate, povești și basme spulberate, Trecutul sumbru îl îmbracă...
Mi-e greață, vreau să merg mai departe.
Totul are continuitate chiar și atunci când lucrurile nu merg ca pe roate.
Raze târzii de claritate ard în liniște.
Momente de lungă anxietate, redând în beznă libertate.