Se pierde seara în îmbrățișarea nopții
Și soarele, ușor s-a dus în asfințit
Iar pomul cel bătrân din fața porții,
În liniștea profundă, pare adormit.

O feerie tainică în jur plutește,
Un aer dulce, răcoros și somnoros
Și viața, încetu cu încetu se sleiește,
O îndemnare fină, să ai un vis frumos.

O plapumă-nstelată, ușor se lasă
Și tot în jur deja a adormit
Și înecați în noapte-armonioasă,
În vise înotăm spre infinit.