Lângă un gard de nuiele,
Ionel făcea surcele,
Meșterind cu voioșie,
O frumoasă colivie.
*
Buni robotind prin curte,
Veni tiptil, să se uite,
Ce face nepotul ei,
Cu bucățile de tei.
*
Urmărindu-l îl admiră,
Însă un lucru o miră,
N-au papagal, nici canar,
Poate vrea s-o dea în dar!
*
-Ionel, copil voinic,
Nu lenevești niciun pic!
Vrei să-mi spui puiule, mie,
De ce faci o colivie?
*
-Bunico, vreau să mă urc
ÃŽn nuc, c-auzii un cuc,
Și să-l pun în colivie,
Să îmi cânte numai mie!
*
Bunica e-ngrijorată:
-Ascultă-mă, niciodată,
Să nu prinzi vreo păsărică,
Căci e păcat, Ionică!
*
Viața ei e libertatea,
Să plutească ziua, noaptea,
Dacă captivă va fi,
De tristețe ar muri!