dacă fiecare gând e un zbor
mintea mea trebuie să fie o pasăre
neapărat răpitoare pentru că
încearcă să adune cât mai multe
din cele știute și neștiute pe pământ
uite te-a răpit chiar și pe tine
de aia ai dispărut așa deodată
și te ține ostatică
încuiată în colivia visului

uneori i se face milă de mine
deschide gratia
și mă lasă să mă joc cu tine cât poftesc
colindăm de mână pe câmp
prin zăvoi îți împletesc coroniță din lăstari
ne hârjonim prin gârlă și ne sărutăm
te strâng în brațe și chiar facem dragoste
apoi ție îți place de-a pititelea
ori baba oarba ca iarăși să dispari
și eu să mă trezesc tot singur
cu gândul mereu plecat către tine

nu știu ce se întâmplă dar uneori
încep să cred că nu te mai găsește
îi e rușine să se întoarcă
și colindă așa aiurea prin infinit
că de la o vreme aud niște triluri ciudate
mă tem că e lebădă... da nu mă tem