ca de obicei
ceasul sună obraznic la 05:30
mă trezesc
spăl visele ce-au mai rămas agățate
pe ici-colo
beau o ceașcă de cafea marca
la vita e bella
îmi pun gîndurile într-un sandwichmaker
să fie proaspete puțin prăjite
mă îmbrac rapid
cu cea mai rămas din amintirea ta
mă dau cu parfum de nu-mă-uita
și alerg să prind autobuzul speranței

am un job care se asortează perfect
cu orice anotimp

într-un tîrziu revin acasă
fac un duș
dînd cu mult gel de singurătate
imaginîndu-mă sub niagara

seara
mă pun în patul acoperit
cu ochii și coapsele tale
ascult milonga del angel
de astor piazzolla
și pășesc agale pe champ elysee

la 05:30 ar trebui să mă trezesc