ÃŽn noaptea unei piersici
voi înflori în rana lunii,
distilat în arome,
pe invizibile margini.

Mai singur ca într-un sâmbure,
prin mine urcă cerul,
acoperiș peste mări
de unde vin ploile.

Mierea -
iubire a salcâmului înflorit
ori firul netopit al vieții...

Îți aud mersul ușor
și ochii tot mai lichizi
prevestind nașterea...

Mărinimoase, dincolo de zei,
tu și lumina din suflet!