cuibărit într-un zid îngrozit
cu marginea nesătulă a unei ore
stropită de învârtoșare
număr minutele uitate în câțiva nenăscuți
bătuți de umbră

am smuls tăcerea bestiei
pământul s-a cutremurat
trenurile speriate au înmărmurit în mijlocul câmpului
și cârdul de înaripați care dirijau traficul
la suprafața cuvântului
s-au refugiat dârdâind
într-un sertar

lichidul care se scurgea peste moaca stafidită a moșierului
era un surâs prăvălit
între ridurile cutreierate de muezinul
cu lujerul somnului în voce

m-aș aventura
până la capătul coridorului
unde îmi stă creierul tolănit ca o șopârlă
într-o lumină puțină
și cu orice palmă aflată la îndemână
poate reușesc cumva să acopăr

destinul de maimuță