Mă rog acestui început de verde
Ca unei zeități în lemn cioplită
Și a cam înlemnit și focu-n plită
Omătul în genunea lui se pierde.

O presimțire m-a cuprins, cumplită
Că frigul în putere iar se crede
Dar ochiul minții este orb, nu vede
În fire-această către nou ursită.

Și termometrul a suit în ciuda
Acestei ierni ce ne-a cam asuprit
Cu ger nesățios făcând pe cruda.

Și ne părea că timpul s-a oprit
Înzăpeziți de vină precum Iuda
Deși Hristos apoi a Mântuit.