mi-a îngenuncheat privirea
în umărul tău drept
din care curgea moartea fără nicio culoare răstignită
în chinul pleoapei

bulevardele sunt ca și femeile mele
se ating
se bucură
se conving că sunt
sprijină aerul cu bucuria
din care nu mai pleacă nimeni viu

însă plecările
nu m-au oprit niciodată să naufragiez
la sânul unei alte femei
să ascult șoaptele laptelui
înaintea nașterii mamei mele

ca pe o mântuire