oricum n-am ce
să mai schimb la mine acum dacă n-am făcut-o pînă-n treizeci și sute
de blesteme îmi încearcă rezistența asta e
odiseea adică asta e
ceea ce numesc un șir de întîmplări neprevăzute oricum n-aș fi fost
în stare să-mi îngrop un os sau un organ numai pentru a mă descoperi
așa cum dai din întîmplare peste mulți ani
de secretele partenerului și rămîi în stand by
un timp ca un corp sub apă
calculînd cu precizie infinitezimală
aerul rămas

în orice caz
dacă mă ridic în atmosferă o fac
de parcă abia m-am întors dintr-o călătorie la tropice
adică din musonul gîndurilor un explorator hotărît să descopere înăuntru
tot ce n-a văzut afară
sunt lucruri ca dragostea sau nepăsarea care te pot lăsa
în mijlocul pustiului ca un autobuz
din care lumea te obligă să cobori de teamă
că ai febră și friguri și temeri dar cea mai serioasă chestie
că ai o inimă fericită
și speranțe de dimensiuni greșite
pentru o lume ca asta

asta e
greșeala pe care o fac să pară unică
în istoria de o zi a creației ziua cînd dumnezeu i-a dat omului
posibilitatea să aleagă între cunoaștere și ignoranță
iar eu am ales cu ochii închiși am ales
cu mîinile cu buzele cu respirația am ales cerul cel mai înalt ca un val de căldură
scăpat din piept de parcă aș fi fost
o mașină de făcut nori
de vată din zahărul din sînge asta e
odiseea mea interminabilă pe rîuri roșii cu izvoare în combinații plăcute
de carne și vise și speranțe agabaritice
ca un amestec duios de vin proaspăt muzică-n surdină
ger ascuțit de ianuarie și un lemn aruncat în sobă
între două reprize

și dacă greșesc și dacă pierd și-i pierd pe toți
de lîngă mine ca aguirre
este pentru că stau în picioare și plîng numai cu capul
în apă și dacă aș avea o pivniță
i-aș duce pe toți acolo
și i-aș culca cu fața de pămînt pînă le-ar rămîne
gîndurile imprimate
apoi aș merge mai departe
ca un miraj care îți joacă feste peste dunele de nisip dar în realitate
e-n tine