mi-am ascuțit toate muchiile inimii
să încapă marea ta trecere
și mi-ar prinde bine niște pânză
să mai acopăr din căderile cu atâtea interogații
cu toate neliniștile
furtuna pare calmul unui sihastru
slăbiciunea de a fi femeie țâșnește prin porii din care
trupul fabrică ochi și vremuri
nu mai găsesc cuvinte decât la second-hand
sărută fiecare parte a încercării
dă-le căldură acestor mâini
care au stat pe toate ridurile tale
dă șlefuire amprentei ruginite
și
voi spune
că-mi lipsești