Ai spus
Ai spus că eu aș fi cel mai , cel mai,
Dar nu și ce, iar zilele se trec,
Acum e martie și vine luna mai,
Trec anii și se stinge-n cer un bec.
Interiorul redevine exterior,
Ce-a fost viață, astăzi e-un deșert,
Eu sunt oaza și de mine mi-este dor,
Tu, draga mea, o umbră în incert.
E bine să fii-n centru, dar nu ești,
Un pod pe care circulă furnici,
Pe care crește iedera-nverzești,
Iar dedesubt dorm vagabonzi-calici.
Trăiesc uimit că Domnul-Dumnezeu
Nu mă mai cheamă la un interviu,
Eu aș putea să-i spun ce-am spus mereu,
Că după moarte tot am să mai scriu.
Cu ce folos, mă-ntreabă-un trecător,
Ehei, prin scris respir ușor,
Tu ești reperul și de tine mi-este dor,
Dar tu nu știi, ca pasărea în zbor.
Ești fericită, nu-mi spune că-s trist,
Cunosc puterea de a fi, exist.
BORIS MARIAN