e greu să stai cu mâinile lângă răni deschise
nu ne învață nimeni cum se aleargă pe câmpuri primăvara
cum se adună apa de ploaie în ventricul fără jgheab
mă și mir uneori de unde vin normalul și știința
cu care uscăm amintirile la soare
în cârlige de prins rufe
ar trebui să avem robinete în loc de mâini
să ni se scurgă tot sângele
din noi în alții
poate așa se va face ziuă