agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-04-02 | |
proiectez imagini pe care la un moment dat
le-am avut așa cum am avut o mașină, ori o pereche de blugi în care m-am băgat și m-am simțit bine. unele sunt mai puternice, altele în zilele lor mai puțin bune și nu mă opresc. realizez că nu m-am ales cu nimic și tot ce am făcut nu îmi aparține. într-un fel, nu am fost niciodată văzut. dar se face ceva ca o lumină, e una dintre cele mai ciudate pe care le-am avut vreodată și mă uit în ochii ei. uneori e bine să știu că pot face și altceva chiar dacă au trecut foarte mulți ani de când nu am mai avut o mână bună. ascunzi în el un dumnezeu, care vrea să distrugă ura noastră, care să iubească și să zâmbești cuiva o vreme, chiar dacă ești cel mai urât om pe care l-a întâlnit vreodată. chestia asta întotdeauna funcționează. face cât 2-3 texte perfecte, pentru care muncești o vreme, uneori chiar câțiva ani și e ca o lumină de care să îți aduci aminte. important e să o faci măcar o singura dată nu contează când. altfel mintea ta devine mai puternică și probabil vor trece câțiva ani, poate o viață până să simți iar la fel. chiar câțiva ani îi ratez pe cei care mă țin de mână. nici măcar nu realizez că de cele mai multe ori, stau în fața unui zid. unul înalt peste care să nu pot trece. și mă holbez la el… unde dracului m-am dus? și mă ascund caut poezia prin carne și pentru asta trebuie să simt. și cum aș putea, dacă nu sunt în stare să trăiesc!? cum aș putea fi poet, daca nu aș fi în stare să îmi caut poezia!? dacă îl băgam pe Mozart în poezia mea, aș fi ales superb. dar l-am ales pe Bukowski. nu ar trebui să te lase rece ceea ce mă liniștește pe mine. liniștea celor din jurul meu reprezintă timpul pe care-l pot avea fără să ucid. să pot privi! să caut liniștea perfectă. liniștea aia în care geniul nu va fi descoperit niciodată. liniștea în care să nu mai simt rece și cald. în care și tu poți să înțelegi ceea ce sunt eu chiar și când spun fut. deși se construiește o industrie și din asta. dar pentru mine, a simți nu are nicio legătură cu ura lor. și am una dintre cele mai ciudate stări pe care le-am avut vreodată. mă uit în ochii ei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate