ultima noastră întâlnire
pe ulița strâmtă și umilită de ploi
un cer în doliu...

purtai o rochie simplă
care nu reușea
să-ți acopere îndeajuns dezamăgirea

ți-am oferit un buchet de roze
mâinile îți tremurau
cădeau petale-n noroi

speranța
se micșora
ca un balon
scăpat spre cer

în drumul spre casă
am lăsat porțile deschise
să evadeze din mine durerea
acel câine care-și mușcă lanțul
fuge pân' la colț
apoi revine la stăpân
dă din coadă timid
și se ghemuiește în sufletul lui
ca un prieten bun