așa i se spune, cu ochelarii pe frunte
părul îl aruncă în grădina femeilor
aprinde o țigară
o ține între dinți, lovește cu bocancul pedala între coaste
și pleacă văzduh

ca din pușcă ochesc smeritele firul de iarbă
și el
încolțește rebel

când noaptea felinarele îi colorează destinul
atunci se simte mai bărbat decât toate umbrele așezate pe-un umăr
și beau împreună
și vorbesc despre ele cu voce răgușită

doar așa, pe ascuns

privește în paharul plin cu iluzii
o babă aruncă apa din ochi și scaldă trecători în mătănii
peste margini sar fetele tinere și el înflorește laolaltă cu toate, doar una
așteaptă

coșul cu mere
îl ține în mâini

și atunci
de ce dracu' mai plouă