în jur
e o luntre cu o vâslă
pâlcuri de stufăriș
se cufundă-n noapte;

tu nu știi câte ploi au trecut prin mine
dincolo de tăcerea aceasta
se zbate un țipar
lovindu-și gândurile;

nu știu cine ești
dar porți cu tine
chipul meu când plouă
și mă rog să-adoarmă melcii
să furi din mine
toate ploile.