Ești mai mirositoare decât mărgăritarul,
dincolo de albul drum al pietrelor
ești o formă de adiere
peste o silabă, peste un cuvânt,
pe ambele fețe ale ispitei.

Din piramide înflorește timpul

ce înalță ramuri printre nori
mai zâmbitoare ca roua vinului
pe buzele cupelor de cleștar.


pe la colțuri
zilelele judecă întâmplările trecute
clipele se spală de rușine
cu apa morții

nimic nu-i mai încăpător
decât oglinda în care ne vedem
nimicnicia