în fiecare zi de luni, ellen meister, o scriitoare obscură,
îmi face semne direct din chioșcul de ziare
are pentru mine un roman cu happy end, știe că mă încântă scrierile siropoase
și că, uneori, din cauza lor, chiar lăcrimez afectat, oh, câtă iubire, câtă pasiune
pune această ellen și cum o mai cheamă în textele
ei atât de apreciate de critica de peste ocean, suflete

în vremea aceasta, la engliterra, în sankt petersburg,
băiatul din riazan, după o beție cruntă, abia mai găsește
țevile de care să se spânzure / s-ar lăsa atârnat chiar de propriile-i vene,
dar sunt prea fragile și abia dacă mai au sânge
cât să poată scrie un ultim poem

suflete, un om negru, un om negru tot colindă parcurile orașului, și cazinourile, și vechile cafenele,
are o privire fixă, parcă ar număra meteoriții căzuți de pe marte,
îi vede cu ajutorul unui aparat magic, inventat de japonezi, desigur, aparat numit imaginație,
în rest, ar putea să urle direct din gura fiecărui coș de gunoi
că tot nu i se mai poate substitui tânărul acela care visa că poate
vorbi cu lampadarele, într-o limbă pe care o știu doar scoicile
și pădurea

o salut, da, o salut pe ellen meister, uite cum îi spun: da, fă, atâtea femei m-au iubit,
cam câte păcate poate aduna și poate ascunde în pumni un om normal, într-o viață,
uite, mi-am tatuat numele lor direct pe meninge,
nu-mi mai rămâne decât să-mi găsesc și eu o galina benislavskaia mea
și s-o pun să recite frumos

ce anume ar putea hrăni un liliac alb și care s-ar putea scutura, sfios,
direct în iarba pitică și arsă de iulie, febrilul,
orașul a plâns aseară, numai cu vocale, ca un mut,
chioșchiul de ziare flutură din filele cu știrile de ultimă oră dintr-un veac
care-ar putea, tot la fel de bine, să se ducă dracului,
azi o să beau din sângele tău, serghei, o să beau din sângele tău
până când voi căpăta un rictus care va face câinii să latre-ndelung

femeie, trupul tău e o lumânare care se consumă într-o liniște
la fel de albă ca rugile,
hai să risipim această clipă până când automobilele vor țipa și ele la fel de frenetic
precum alienații

da, doamna, o s-o cumpăr pe această ellen meister, am auzit că volumul e un bestseller,
altă recomandare nici nu-mi trebuie,
e suficient că-mi spuneți dumneavoastră,
în rest, vă spun, e posibil ca dimineața următoare
să mă găsească tot la fel de răvășit ca un soldat care a aflat că războiul a fost doar
o aplicație și că rana pe care o poartă sub veston e doar un semn
că n-a mai primit vești de-acasă