se termina prohodul
fecioara plecase
era secetă pe golgota
și crucea
zbura porumbel
doar cuiele rugineau
în inima mea

ca să învii
trebuia să mori mai întâi
eu zac de atunci
în aceeași raclă
a dorului de tine
pe aici prin viața mea
bântuie doar o fantomă
îndrăgostită
ce mi-a furat chipul
ca în fiecare noapte
să te ademenească

ai făcut din mine
mielul cel alb
sacrificat în templul iubirii
neprihănirea noastră
și plânge mormântul tău
în chinurile facerii
eu lacrimă
tu plopul
răsărit din cruce
prin care tot urc
lumânare spre cer
să-ți aprind steaua