Și urma-ai părăsit în veci cărării
Iar inima o țin doar în ardoare
Dar chiar de învierea ta mă doare
Găsit-ai poarta-n mîntuiri intrării.

Mi-e dor de tine, fată, ca de-o boare
Ce vara o găsești la malul mării
Cînd luna urcă prima treaptă-a scării
Lăsînd pe Ra în valuri să coboare.

Din trenul vieții te-a răpit vagonul
Ce-n nemurire dulce-a deraiat;
În fața frumuseții tale dres-a tonul

Luntrașul ce în lorcă te-a urcat
Afurisind în șoapte reci Pitonul
Da'n Măr tu ai găsit un gînd curat.